Is he dead?

No he's not!

Stimabili, stimabile precum si evil people around. Nu, nu am murit, desi ultimul post a fost ... acum ... atat de mult timp ca parca de-atunci s-au inventat becul, televizorul, pc-ul, internetul si time travel-ul. Dar that doesn't make a lot of sense, does it, asa ca banuiesc ca "it's just me".

In parte, prolungata (ahem, i should put a "Warning! Romglish occurs on this blog." sign) mea absenta de pe blog(uri) se datoreaza unui minunat program anti-spyware numit "Spybot - Search and Destroy". Now, eu n-am nimic cu programul, din cate am auzit de la Gabi (al carui calculator colcaia cu spyware - na! te-am facut de ras) e chiar bun. DAR, one thing you should remember este ca atunci cand the makers of a program hide an option that seems to be really useful... there's a dark side.

Anyway, thanks to it I believe, my computer couldn't really login to Blogger. From any browser. Cum se indrepta catre www.blogger.com/home (the Dashboard pentru cunoscatori) lucrurile porneau la vale and nothing would appear.

Well, eventually I solved it, and here I am blogging to ya'all. In orice caz, au existat si alte cateva motive importante pentru care no post appeared - in esenta, daca as fi avut timp intr-adevar puteam oricand sa bloghez de pe PDA sau, to make it evil, mobil :P. Dar, indeed, time was scarce.

Pe de-o parte there was Work. Mare campanie de recrutare mare pentru PCdirect.ro. Of course, it has its funny parts. Pe de-o parte the sheer number of people who send CVs de dragul trimisului. But, the top funniest CV sent this time a fost unul care incepea cu o mini scrisoare de intentie cam asa: "Sunt DISPERAT nu ma angajeaza nimeni desi am studii postuniversitare...". Ma gandeam sa ii trimit un mail si sa-i spun ca nici un angajator nu va lua in considerare pe cineva care isi incepe scrisoarea de intentie cu "Sunt DISPERAT". Nobody wants desperate people in their organization. They're... err... desperate. Anyway, sper ca de miercuri sa ma pot apuca de niste interviews.

Pe de alta parte, there's fun. Si, ma cunoasteti, FUN means stuff like D&D, Magic, Games... :)). Si au fost si de-astea din belsug. On the D&D front, Skander a inceput o campanie ca DM in Faerun, in care joc un Chaos Mage care, so far, se dovedeste foarte lucky :)). Anyway, precum cam toate campaniile pe care le-am jucat pana acum (mine included) it is epic scale. Nu, nu ma refer al Epic as in Epic Levels and stuff. Ma refer la faptul ca, YES, we ARE saving the world. La un moment dat, am avut o discutie cu un individ de pe WoTC forums si individul spunea ca el niciodata nu face campanii de acest tip, ca toate campaniile lui sunt intense si foarte memorabile fara ca sa fie lumea in joc.

Si, omul m-a facut sa ma gandesc. Eu, cand gandesc o campanie, inevitabil si irefutabil ajunge la o scara epica. Bine, poate nu salveaza lumea personajele. Poate nici macar o tara, dar aproape intotdeauna there's a lot more in stake than themselves. Mi-ar place ca, odata, sa joc sau sa fiu GM la o campanie in care it's not about saving the world. It's not about some evil guys with evil plans. It's just about the Characters and the story is close, personal and dramatically intense not because the World is at stake, but because their lives, their loved ones and their most cherished beliefs are at stake.

Exemplul pe care mi-l dadea atunci acel individ de care va vorbeam era cam asa: personajele se trezesc undeva impreuna, fara nici un fel de amintiri. Au basic skills dar, in rest, nu stiu nimic. Pe masura ce joaca vor descoperi ca sunt lucruri la care se pricep, skiluuri instictuale, cunostine ascunse ("Duuude, we speak Japanese!"), dar tot nu stiu cine sunt. Si, intreaga campanie este despre incercarea lor de a-si afla identitatile, si socul dezvaluirilor. Spre exemplu, unul dintre personaje afla ca este un asasin foarte renumit - desi acum i se pare ca nu ar omori pe nimeni.

Eu unul as face o campanie de genul urmator, de exemplu: personajele noastre se prabusesc, cu airship cu totul, intr-o zona din nordul indepartat, in mijlocului unor popoare barbare si/sau exotice, fara vreo posibilitate usoara de a supravietui. Pe masura ce povestea avanseaza personajele trebuie sa invete sa se adapteze unui mediu ostil, unor popoare cu o gandire ciudata si unei situatii pentru care nici unul nu era pregatit. Scopul lor nu e nici world-shaking nici greu de intuit: sa revina in lumea civilizata, sa revina la vietile lor. Dar, in timp ce privesc airshipul arzand, acest scop pare indepartat...

Damn, I'd like to play/DM something like that. Bineinteles, daca lumea e high-magic sau high-tech, nu ar merge. Spre exemplu, cu magia din D&D/Faerun o astfel de campanie e foarte grea.

Ah, dar scriu mult si pe langa. Ma intreb daca a ajuns cineva pana aici fara sa se plictiseasca. Because, yes, there's more.

Ma gandeam sa ma laud cu Reunion, sistemul TCG pe care il concepe Ahriman (cu ocazional input de la mine) pentru OpenTCG, dar cred ca ar sta mai bine pe blogul corespunzator, nu aici. Asa ca o sa trecem la urmatoarea problema de pe ordinea de zi.

Fable:The Lost Chapters. Ce pot sa zic, jocul e genial. Nu mai jucasem de mult un RPG bun si asta e chiar superb. Combinatia de elemente originale, semi-originale (Vomex e convins ca astia i-au copiat jocul, ce-i drept, nu realizat inca), si traditionale da foarte bine. Jocul e facut de Lionhead, cei care au facut Black&White, si, daca nu e atat de original ca acela, este foarte foarte jucabil. Nu o sa va fac o lista aici cu toate bunatatile pe care le-au pus in joc. Doar cu ultima surpriza... tocmai credeam ca am terminat jocul, stiti voi, big Save The World moment, big evil enemy, boss fight, big decisions, cutscene ("The Boy had become a Legend, the greatest Hero that ever walked", etc.) all the works. Si dupa, ce sa vezi,... nu se termina. Pentru ca apare o amenintare din Nord, some kind of "Beast", etc. etc. ... Errr.. guys, are you sure this wasn't supposed to be the expansion? On the other hand, am inteles ca "The Lost Chapters" (versiunea PC a jocului) are cateva chestii in plus - these might be it, and it would make sense then. Highly recommended in orice caz.

Hmm, nu stiu ce mai vroiam sa scriu pe-aci, dar it's a lot already, si e tarziu. Anyway, worry not - the Blogger is back :).