Arheologie

[Warning! This is an extremely long post. You have been warned. ]

Eh, si ii vine lu’ mama o idee azi deosebit de deosebita, in acel mod in care unele idei sunt deosebite. Si anume, sa facem ordine in biblioteca. Bineinteles ca, in timp, sa facem s-a transformat in sa fac, si m-am trezit cu pile uriase de chestiiz care trebuiesc sortate si aranjate.

In aceasta biblioteca se ascund lucruri din toate erele geologice, de la paleolitic incoace. Cateodata am senzatia ca inauntru lucrurile stateau compresate, pentru ca, odata scoase afara ocupa un spatiu mult mai mare decat cel ocupat de biblioteca. Dar, pe de alta parte, cu totii stim ca timpul influenteaza spatiul, si in astfel de cotloane intunecate timpul trece altfel.

Oricum, pana la urma a fost deosebit de interesant, pentru ca in aceasta arheologie am descoperit atat de multe lucruri interesante... Imaginati-va ca la un moment dat a trebuit sa construiesc o gramada (a.k.a. pila) pentru „lucruri care sunt atat de interesante ca nu pot sa le pun intr-o pila”.

Regret nespus ca nu am un scanner – unele dintre aceste lucruri merita sa fie imortalizate in format electronic, dar voi face un top cu chestiunile gasite. Top 5.

Top 5 lucruri descoperite astazi prin biblioteca

Locul 5
Romanul meu ... cum s-a nascut

La un moment dat, n-as putea spune in ce clasa, dar cred ca a 11-a sau, mai probabil, a 12-a, eu si Vishu ne-am gandit ca, la cum ne intelegem noi pe probleme artistice, si la skill-ul meu epic si skill-ul lui liric, ar fi extraordinar sa scriem impreuna un roman. Avea sa fie un roman fantasy, si, desi ideea nu a mers extraordinar, a avut o importanta extraordinara. Voi marturisi sincer ca multe idei dintre cele pe care le-am construit impreuna s-au furisat, in forme mai mult sau mai putin transformate, in romanul pe care-l scriu acum.

Spre exemplu, ideea lumii in care magia a decazut, aparea inca de atunci, dar istoria magocratiei din Eddon s-a schimbat mult, magii au devenit rai la mine in roman, iar decaderea lor o eliberare. Personajul principal, care poate face magie intr-o lume lipsita de asa ceva, e preluat de acolo, si tot de atunci provine si sistemul magiei formale, bazata pe scheme geometrice mentale. Chiar si hagrizii sunt oarecum bazati pe haggerii de atunci, desi aceia erau doar niste orci gri. Si undeva pe-aici se opresc asemanarile. Povestea mea pleaca in cu totul alta directie decat aceea. Acel roman avea sa urmeze o idee de restaurare a magiei si razbunare a vechilor magi (care nu erau evil). Oricum, trebuie sa recunosc influenta pe care a avut-o asupra mea, si sa-i multumesc lui Vishu. Vei fi la „autorul ar dori sa multumeasca”, prietene.

Azi am gasit toate acele foi pe care lucram noi, Vish. Ideile noastre, inceputul acela pe care-l scrisesem, si tot ce aveam noi atunci despre asta. Abia astept sa stau sa le citesc.

Locul 4
Agende

De-a lungul timpului, subsemnatul a avut vreo 6 agende. Nu intelegeti va rog prin ele locuri in care imi insemnam program, task-uri sau numere de telefon. Nu, intotdeauna le-am folosit ca pe niste caiete. Dar aceste caiete erau intotdeauna speciale, intr-un fel.

A fost placut sa descopar una din gimnaziu, fara prea multe insemnari interesante, dar cu o zona de strategii si idei de StarCraft. Sau alta din liceu, chestii foarte funny, notite, liste de bancuri. Cunoasteti conceptul de lista de bancuri? Prin acele vremuri ma duceam la scoala deseori cu o lista de 20-30 de bancuri pe care le citisem in acea zi. Lista cuprindea 2-3 cuvinte pentru fiecare, suficiente sa-mi aduc aminte bancul. Din pacate, constat ca acum nu mai imi pot readuce aminte bancul din cele 2-3 cuvinte decat uneori. Dar, tot in acea agenda sunt niste chestii enorm de funny. O sa public una acum si mai lasam si pentru alta data. Probabil ca gasisem asta pe net pe undeva, si mare pacat ca n-am copiat-o toata pe agenda, dar iata inceputul:

Rules for writing corectly in the English language:

1. Verbs has to agree with subjects.


2. Prepositions are not something to end sentences with


3. And don’t start a sentence with a conjuction.


4. It is wrong to ever split an infinitive.


5. Also, always avoid annoying aliterations.


6. Be more or less specific.


7. Parenthetical remarks (however relevant) are (usually) unnecessary.


8. Also too, never ever use repetitive redundancies.


9. No sentence fragments.


10. Foreign words and phrases are apropos.


11. One should NEVER generalize.


12. Don’t use no double negatives.


13. One word sentences? Eliminate.


14. Analogies in writing are like feathers on a snake.


15. The passive voice is to be ignored.

Apoi scrie „...”.

Anyway, rather funny. Alta agenda, alt soc: e un caiet (ok, agenda) de amintiri. Stiti voi, de genu’ o dai la om, omu’ iti scrie un numar finit si intreg de pagini si ti-o da inapoi. Well, am acolo mesaje de la tot felul de persoane interesante, colegi de generala, colege, profesori, fiice de profesori... WHAT? Mda, rasfoiam eu si vad un mesaj dominat de o mare inscriptie rosie „B.U.G. Mafia” si o steluta verde draguta. Cine sa fie? „Buna, eu ma numesc Irina X si sunt fata profesoarei voastre de desen.” Fascinating amintire, as you expect. Like „nu stiu ce sa-ti mai spun despre mine, iar despre tine nici atat pentru ca nu te cunosc.” You don’t say? Dupa care urmeaza profa de desen, careia, se pare, i-am pus pe cap o tona de „caiete de amintiri” ca sa le ia acasa, si ne-a scris la fiecare cate doua pagini or so. Iar ca bonus, a scris si fiica ei. Fascinating. Oricum, daca te gandesti a fost frumos din partea ei – ceilalti profesori mi-au scris chestii de 3 randuri. Well, aproape toti, au mai fost cazuri de o pagina-doua.

Locul 3
CV-uri

Ok, cei care au fost in clasa cu mine (dupa cum se stie asta include pe Gabi si Chitsu, dar, this time i really mean cei care au FOST in clasa cu mine) si-aduc aminte ca la un moment dat diriga a organizat o simulare de bursa a locurilor de munca. Mult mai complexa decat ce a facut profa de engleza aici. Adica, sa fim seriosi, a fost o chestie de multe ore, si, in partea principala, am aranjat bancile in clasa intr-un mod special, am organizat un board cu anunturi de angajare, ne-am grupat in companii, am postat job advertisements, am primit cv-uri si scrisori de intentie, am facut prima selectie, apoi interviuri individuale cu fiecare candidat, apoi am decis castigatorul. Si toata lumea a facut parte dintr-o companie dar a si „applied” pentru cel putin 2 joburi.

Eh, si in acest proces s-au produs cantitati impresionante de cv-uri si scrisori de intentie, multe de-a dreptul pur si simplu. Si cumva, o mare parte din ele ... au ajuns la mine. :D Au fost teribil de distractive de citit. Spre exemplu...

„Mr. Militaru,

My name is Radu Bunea and I am applying for the position of 3D Modeler for Rivendell Games [etc].”

Rivendell games era compania noasta, a mea, a lu memo si cred ca a lu’ Vlad, dar nu sunt convins. Oricum, sunt fascinating toate acele cv-uri si scrisori de intentie.

Locul 2
Patrula Spatiala

Am descoperit o carte care este probabil cartea SF favorita a mea of all times. Credeam ca SF-ul meu favorit e „Ender’s Game”, si, ce sa zic, e o super carte, dar sincer aceasta carte mi-a placut mult mai mult si am citit-o de atatea ori, la atatea varste. E vorba de „Patrula spatiala” a lui Cicerone Sbantu. Cum, n-ati auzit de Cicerone Sbantu? Nici eu pana azi. Ce, credeti ca stiam cine a scris-o??

In orice caz, eu n-am avut niciodata cartea full, ci doar versiunea demo. Cum, nu ati auzit de carti cu versiune demo? Well, nu stiu dar asta cam asa e. Adica, cartea are vreo 5 parti, si eu o am doar pe prima, legata si facuta de sine statator. Si la sfarsit te indeamna sa le cauti si sa le cumperi si pe celelalte. Now, la un moment dat eu am facut rost de toata cartea, dintr-o bucata, full version, si am citit tot. Dar asta odata. De celelalte zeci de ori, am citit doar prima parte, Cameleonul.

And I loved it. Every time. Este o carte care mi-a marcat copilaria. Mi-ar place enorm sa o gasesc din nou full, deci daca cineva are ... desi, slabe sperante. Oricum, in mod sigur o s-o recitesc zilele astea (pe cine pacalesc eu, cred ca in o ora sau doua o termin). Pacat ca este foarte fragila...

Locul 1
Bad Poetry

Undeva prin deja faimosul gimnaziu, subsemnatul a avut pretentii de poet. Mda, it happens. Si in acele vremuri am scris poezii ... care poezii, mi-au fost apreciate ca fiind „balazi” populare de profa de romana, spre marea mea indignare. Nu apreciau adevarata arta .... Well, they were right. It made me stop, and that was a good thing.

I’ve seen bad poetry in my days, but mine is some of the worst. Well, macar are rima, ritm (de obicei) si masura relativ stabila, dar... continutul este ... err ... dezarmant, iar rimele aduc a Toma Alimos. Well, Toma Alimos e chiar o balada interesanta, I mean, are o poveste, un sens, un meaning, dar nu vreti sa vedeti capodopere precum Televizorul sau Iubire neinteleasa. Oh, yeah, scriam si poezii de dragoste. No wonder I got rejected.

Nu, nu o sa public vreo poezie. You are perfectly safe.

---

Anyway, inainte sa termin asta, am mai realizat ceva de o frumusete rara: am reusit o serie de actiuni destul de controversate, intr-un singur minut. Mai intai, i-am furat lu’ taica-meu cablul de modem de la calculator, ca sa-l folosesc eu. Yes... evil me. (Bine, macar nu il folosea in acel moment... ar fi fost prea evil). Apoi, am venit cu el sus la mine, si l-am introdus.... cu greu, intr-adevar.... in placa de retea. . Dupa care, straduindu-ma sa-l scot, pentru ca nu iesea, am scos placa de retea cu totul din slotul PCI. E nevoie sa precizez ca calculatorul era pornit? Well, exceptand o mica intrerupere a muzicii, nu s-a intamplat nimic. Ma rog, vestea buna e ca, dupa vreo 5 minute de stradanii am scos firul de telefon din placa de retea si m-am conectat la net.

E greu dom’le dialupul asta. Maine, dupa jobul meu de aproximativ 12 ore ( 8-20 ) o sa revin la arheologie.