Ce sesiune...

Frate ce sesiune... Doua concluzii vin mari: uneori, la mine in sesiune se avanseaza foarte foarte incet - motivul e ca deseori problemele care se pun in fata jucatorilor provoaca dezbateri de o jumatate de ora intre ei. Which I like, si sincer cred ca si lor. Iar a doua, dom'le, oricat te-ai gandi, oricat ai anticipa, jucatorii tot te vor surprinde. Repetat. And that's what I love about this game.

Dar, sa va povestesc cam ce s-a intamplat!

Vii si... vatamati dupa intamplarile din tren, personajele noastre ajung impreuna cu Damian si femeia misterioasa (al carei nume este Othilia Graver) intr-un micut orasel. Damian ia conducerea si propune sa plece cat de curand inspre Passage, de data asta nu pe tren, ci calare. Desigur, va dura vreo 10 zile dar pare mai sigur.

Othilia ii insoteste pretinzand ca oricum merge in aceeasi directie, dar e destul de clar pentru toata lumea ca are si alte interese. Dar, pana la urma i-a salvat (chiar in doua ocazii) si pare dupa toate aparentele de partea lor, asa ca ii lasa secretele in pace.

Damian insa le trezeste suspiciuni din ce in ce mai mari. In fiecare seara se retrage mai departe de foc sub pretextul unor nevoi, si vorbeste de unul singur in noapte. Dupa doua astfel de scene, Zoltan (ranger-ul grupei) decide sa il spioneze. Se strecoara prin iarba inalta si reuseste sa il asculte neobservat. Nu stie cu cine vorbeste, si nu aude raspunsurile interlocutorului dar nu sunt deloc de natura sa-l linisteasca. Mai ales "da... o sa am grija de ei maine, cand o sa am o oportunitate"...

A doua zi, personajele noastre se simt in pericol. Rau. Decizia vine greu - sa-l omoare pur si simplu pe Damian? Sa-l captureze cumva sperand ca nu va putea sa faca vreo vraja? Parea destul de puternic. In final, intr-o manevra rapida, Raul (warforged-ul mare) il apuca in brate pe Damian, brusc, iar artificiera sare cu o franghie.

"Veti regreta asta" spune Damian si, ca prin minune, dispare, lasandu-l pe Raul sa se imbratiseze singur. Nestiind ce sa faca, eroii nostri il contacteaza pe Meth, facandu-se ca nu s-a intamplat nimic, si totul e OK. Meth raspunde la fel - ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ciudat. Iar Othilia spune ca nu are nici o legatura cu ei si ca ea doar le e tovaras de drum. Yeah, right...

Si cum o problema nu vine niciodata singura, a doua zi sunt atacati de un vrajitor evident foarte puternic, care, cu o vraja aproape ca nimiceste grupul insa ceva exceptional se intampla: Een, artifactul in forma de robot femeie pe care il poarta invie brusc, intoarce timpul inapoi cateva secunde si, plutind in aer, ii protejeaza de vraja mortala, in acelasi timp intorcand-o inspre vrajitor, care se dezintegreaza cu un tipat surd.

Dar nici ea nu scapa nevatamata: ba chiar pare damaged, rau, e inconstienta din nou, si a o repara e beyond normal knowledge. Othilia assumes command brusc, dezvaluindu-le ca, intr-adevar e implicata in toata povestea si ca, acum, prioritar e sa o repare pe Een. Ii poarta prin Marketplace, unde lay low for a while, dar sunt descoperiti si atacati, asa ca fug din nou, de data asta cu o tinta indeparta.

Locul in care "daca cineva vrea sa cumpere ceva, cineva il vinde". Locul in care totul e posibil - chiar si sa o repare pe Een, poate. Cea mai mare metropola pe care a vazut-o aceasta lume.

Sharn, The City of Towers.